De cite ori ma uit la umbra mea,
Simt ca o tulburare grea :
Ce-i umbra noastra fara de culoare,
Si-atat de schimbatoare,
Si-atit de credincioasa ?
E-o ironie sau un tainuit indemn
Spre-o lume mai frumoasa ?
E-o ironie sau un semn
Ca semnele de lemn,
Ce-arata la raspintii drumul ?
Ah ! umbra-i fumul Iesit din focul sufletelor care ard ! Ori se mareste-ngrozitor in fata mea, Ori micsorata apare pe vreun gard in tata mea Cind se mareste asa,
As vrea sa zbor, sa cint, eu singur nu stiu ce-as mai
vrea ! Dar frinta cind o vad pe vreo zidire sumbra, As vrea sa fiu ca "omul fara umbra" !
|