Alexandru Vlahuta
Nastere: 5 septembrie 1858, Pleșești, Vaslui
Deces: 19 noiembrie 1919, București
Alexandru Vlahuța a fost un scriitor roman, una dintre cele mai cunoscute carți ale sale fiind Romania Pitoreasca, despre care Dumitru Micu spune ca este un "atlas geografic comentat, traversat de o calda iubire de țara".
A facut liceul la Barlad si Bucuresti. Urmeaza studii juridice, pe care nu le finalizeaza. Este profesor, revizor scolar pentru judetele Prahova si Buzau, functionar, referendar la Casa Scoalelor.
Se manifesta si ca prozator (nuvelist, romancier, literatura de calatorie) si gazetar, intemeiaza publicatii. Discipol si epigon al lui Eminescu, debuteaza in poezie in 1880, in "Lyra romana". A murit in Bucuresti, la 19 noiembrie 1919.
Cunoscut mai ales datorita paginilor pline de simtire care constituie volumul Romania pitoreasca, Vlahuta poetul ramane in umbra. Dar aceasta soarta a poeziei sale este data si de epigonismul care o stapaneste; creatorul nu s-a putut desprinde de umbra marelui Eminescu, iar versurile sale raman la un nivel conceptual, cuminte. Uneori, cand isi instruneaza lira protestatara, poetul atinge accente notabile.
Vlahuța a murit la București la 19 noiembrie 1919. Casa in care a locuit este astazi Muzeul Memorial "Alexandru Vlahuța".
Volume de versuri:
Poezii, Bucuresti, 1887;
Poezii vechi si noua, Bucuresti, 1894;
Iubire, Bucuresti, 1896.
1911 - La gura sobei
1914 - Dreptate
1915 - Poezii (1880-1915)
Proza
1886 - Nuvele
1892 - Din goana vieții
1894 - Dan
1895 - Un an de lupta
1895 - Icoane șterse (Nuvele și amintiri)
1897 - In valtoare
1899 - Clipe de liniște
1901 - Romania pitoreasca
1908 - Din trecutul nostru
1908 - Din durerile lumii
1909 - File Rupte
1910 - Pictorul N. I. Grigorescu
Citeste si:
|
|
