Ca-n basme-i a cuv`ntului putere:
El lumi aievea- i face din pareri,
Si chip etern din umbra care piere,
Si iara=i azi din ziua cea de ieri.
El poate mor ii din morm`nt sa-i cheme;
Sub vraja lui atotputernic e=ti,
Straba i in orice loc =i-n orice vreme,
Si mii de feluri de vie i traie=ti.
Te-atinge doar, =i tu o biata clipa
Ce tremura-ntre doua ve=nicii
Prive=ti de sus a lumilor risipa,
Si toat-a lor zadarnicie-o =tii.
Aprinde-n inimi ura sau iubire,
De moarte, de via a-i datator,
Si neamuri poate-mpinge la pieire,
Cum poate-aduce m`ntuirea lor.
*
Voi, caror vi s-a dat solia sf`nta
De preo i ai acestei mari puteri,
Voi, in al caror suflet se fram`nta
Intunecate valuri de dureri,
Si g`nduri de-un intreg popor g`ndite,
Nu duce i minunatul vostru dar
Ofranda m`inilor nelegiuite,
Ci, ca pe sf`nta masa din altar,
A-mparta=irii taina preacurata,
A=a cuv`ntul sa vi-l pregati i
Ca mii de inimi la un fel sa bata,
Si miilor de veacuri sa vorbi i.
|