In amurg

Caci chinul vie ii cine l-ar cere?
Ce stea de sine=i s-ar mai aprinde
C`nd ar =ti bine ca i-o durere
Din intuneric a se desprinde!
Unde ma duce i, visuri de=arte?
De ce, luceafar, te-afunzi in zare,
Ma la=i in urma- i tot mai departe,
Pe c`mp de ape fara carare?
Unde-s acele limanuri sfinte
Chinul amarnic sa mi-l omoare?
Mai inainte! Mai inainte!
Il cheama glasuri amagitoare;
Si omul trece pe-ntinsa mare
Cu valuri rapezi =i ape-ad`nci,
Calator, ve=nic in nerabdare,
Impins de v`nturi, lovit de st`nci.
T`rziu, c`nd simte ca e aproape
Clipa in care valul, sub d`nsul,
Sa se desfaca =i sa-l ingroape,
Se uita-n urma, =i-l umple pl`nsul;
Caci tot trecutu-i pare-o comoara
De fericire, ramasa-n drum.
Pan =i durerea-i de-odinioara
Plina de farmec o vede-acum,
Si nu se-ndura sa se desparta
De-at`tea visuri ve=tede foi,
Ci-n nazuin a-i oarba, de=arta,
Da sa-=i intoarca barca-napoi

(Copil ce umbla s-adune stele
De pe oglinda bl`ndelor ape)
Dar cad trudite bra ele-i grele,
C`rma =i v`sle las`nd sa-i scape!
G`ndu-i adoarme in nemi=care,
Ochii s-acopar, stin=i, sub pleoape,
A nefiin ei eterna mare
Valu-=i desface ca sa-l ingroape;
Caci, rup i din valu-i, s-azv`rl in soare
Nenumara ii stropi de via a,
Si-n al ei haos recad, c`nd moare
Clipa de care, lacomi, s-aga a.