La icoana

Bl`nda, cu Isus in bra e, din argint, Fecioara cata
Cu iubire spre spasita mama, jos ingenuncheata:
Parc-asculta =i-n elege
O, indura-te, prive=te-l,
Si din ochii tai c-o raza de via a incalze=te-l!
Caci tu =tii ce farmec dulce-i sa- i lipe=ti pruncul
de piept,
A intit sa- i steie-asupra-i, =i prin somn, ochiul de=tept,
Si cum inima- i tresare, c-un sc`ncit c`nd el te cheama
Sa-l acoperi cu iubirea =i cu paza ta de mama.
Vezi-l, t`njitor, cum doarme-n frumuse ea-i ingereasca
Cum putere-ar fara d`nsul mama lui sa mai traiasca?
Te indura din vapaia vie ii tale da-i via a,
Sa-mi cuprinda iar grumazul cu micu ele lui bra e.
Ca =i mine str`ngi la pieptu- i lumea-ntreaga-n fiul tau
O, de-ai =ti cu ce-ntuneric copere sufletul meu
Ochiu-i stins =i ce pustie mi-ar fi via a fara d`nsul,
N-ai putea sa stai, o clipa, rece, ascult`ndu-mi pl`nsul!
Dar deodata-=i rupse vorba limba-i amu ise-n gura,
Spre copil =i-ntoarce iute lacoma-i cautatura
Era mort. Inmarmurita, statu drept, cu pruncu-n bra e,
Cu ochi groaznic de m`nie ea privi icoana-n fa a
Cum? Tu n-ai sim it, preasf`nto, mila de
cumplita-mi jale?
Eu, sarmana, pl`ng, cer=indu- i raza indurarii tale,
Si tu, rece =i cu pumnii incle=ta i, mi-l dai vederii?
Astfel in elege cerul lacrima, limba durerii?
S-a sf`r=it orice nadejde! Si privirea ta de lemn
A intita stete-asupra-mi, fara ca sa-mi dea un semn
C-a mea ruga-i ascultata =i durerea mea-i crezuta!

Ia- i =i lutul Ca =i d`nsul impietrita e=ti =i muta!
Si c-un hohot lung cadavrul il arunca-n fa a sfintei,
Care, huruind greoaie, la pam`nt cazu-nainte-i.
Si durerea i se sparse-n neagra deznadajduire,
De m`nie-i scapar ochii ea striga in aiurire:
O, desigur, n-ai fost mama, =i de por i un prunc
la s`n,
E-o minciuna! Ce smintita-s unei sc`nduri sa ma-nchin!
Si izbind icoana-n fa a cu piciorul, e-o minciuna!
Mai racni-ntr-un r`s salbatic, =i porni Era nebuna.