I
Oblonitu-mi-a fereasta
Gerul, cu-a lui flori de ghea a,
Si, in toata casa asta,
Eu sunt singura via a.
Dac-ar fi un foc in soba,
Mi-ar parea ca suntem doi,
A= mai sta cu el de vorba,
Mai uit`nd cele nevoi;
Ne-am pricepe-nde noi pl`nsul,
Eu cenu=a el sc`ntei,
C`te nu mi-ar spune d`nsul
Dun pove=tile cu zmei!
Anevoie vremea trece
C`nd ur`tul greu te-apasa.
Ce ursuza-i vatra rece!
Parc-a= sta c-un mort in casa.
II
Se aude-n horn nebunul
Viscol, aprig v`jiind,
Si din stra=ini, c`te unul,
Cum cad ur urii plesnind;
Suna-n crengile lovite
Uscat zgomot ca de oase,
Si v`rtejuri, repezite,
Bat in u=a m`nioase.
Se arata-n neguri luna,
Albe stelele sclipind;
Si de ger s-aud intruna
In pod corzile trosnind.
Mi-ar prii, pe-o a=a iarna,
O-mpietrita amor ire
Indelung sa mi s-a=tearna
Peste cuget =i sim ire
Sa adorm, capul sa-mi scutur
De povoara cugetarii
C`t a= da sa vad un flutur
Taind para lum`narii!
|