LUNA
Noapte, tu e=ti sclava neagra a veciei, iara eu
Sunt regina. De pe tronul intunericului tau,
Revars valuri de lumina; =-un popor intreg de stele
Furnica-n razele mele.
Fara mine, ne=tiuta, vecinic ai fi pribegit,
Ca un ghem de intuneric dat de-a dura-n nesf`r=it.
Umilita, pleaca- i fruntea =i-naintea mea te-nchina.
Noapte, sunt a ta regina.
NOAPTEA
Luna, tu e=ti sclava alba, fulg ursit in veci sa mearga.
Eu, mai veche dec`t vremea, =i dec`t lumea mai larga,
Neclintita-s, =i nici cuget ca-n ul arii mele
Furnica popor de stele.
Si de n-a= fi eu sa-mbrobod fa a ta-n =tergar cernit,
Daca n-a= fi-ntunecoasa, tu in veci n-ai fi lucit.
In genunchi dar, a mea poala pleaca-te a-mi saruta,
Luna, sunt regina ta!
|