Pe cer c` iva nouri inca, palizi, zdren ui i de soare,
Se topesc ca fulgii iernii, pe pam`nt umbra lor moare.
Sus nemarginire-albastra, jos e marginitul verde.
In potop de umbra satul, sub copaci stufo=i, se pierde.
St`ncile i=i scot din dealuri a lor frun i imbatr`nite;
Iar pe vale-=i duce g`rla undele-i nelini=tite.
St`nca zice g`rlei: Spune-mi, pentru ce e=ti trecatoare?
Pentru ce, =i zi =i noapte, =i pe luna =i pe soare,
De al vremii bici gonita, tu alergi neincetat?
Nu vezi eu cum r`d de vreme =i de zboru-i necurmat?
Ea ma bate cu aripa-i, bici cu plumb in v`rf, =i eu
Dorm pe capat`i de veacuri, pacinica, ca Dumnezeu!
Tu, raspunde g`rla st`ncei, tu ai somnul drept ursita,
Eu in mine port via a. Dormi. Eu sunt neadormita!
Si port grai in a mea unda, =i din leagan la morm`nt
Merg, =i-n mersul meu spun lumii ca-i cumplit al
vremii zbor,
Ca-s zadarnicii, nimicuri toate c`te-s pe pam`nt,
Si ca totu-i trecator!
|