Raspuns la o cronica rimata

Iar al ii zilele-=i petrec
In al orgiilor v`rtej:
Un trai nesabuit =i sec,
Intins pe patimi ca un vrej!
C-o idioata nesim ire
I=i r`d de tot ce-i demn =i sf`nt
Le toaca gura in ne=tire,
Se bat cu morile de v`nt.
Si pe c`nd tu-ntr-o sfera mica,
Ca vai de lume, te strecori,
Ei stralucesc, =i se ridica,
De goi ce sunt =i de u=ori.
Nimic nu pune fr`u acestor
Neru=ina i, terfichi limbu i,
Si, pentru ochiul lor de chestor,
Lumea e goala de virtu i!
Prostii le par =tiin i =i arte,
Nebuni poe ii, de legat:
Zb`rn`ie to i, din dible sparte,
Un c`ntec vechi =i nesarat!
Ei singuri se pricep la toate,
Ei filozofi, ei c`ntare i,
Prin ei se mi=c-a lumii roate,
Cu roiul spornic de vie i!

Si numai pentru d`n=i-anume
Urzit-a Dumnezeu pam`ntul,
Cu toate c`te sunt pe lume;
Si numai lor li-i dat cuv`ntul!
. . . . . . . . . . . . .
Acum, raspunde de soco i
Ca ceru-i harazit de-a valma,
Deopotriva pentru to i,
Ori li s-a masurat cu palma

*
De e, sau nu e cer, ma-ntrebi?
Ar fi nedrept sa- i spun ca nu-i;
Dar fiecare-ndeosebi
Menita-=i are partea lui:
Mare pluti-va printre veacuri
Maestrul dulce, Eminescu,
Iar gos, cu-al lui bagaj de fleacuri,
Toncescu fi-va tot Toncescu!
Caci cum sa cred c-ar sta alaturi
Cu scumpele margaritare
Gunoiul ce cu sc`rba-l maturi
In intuneric =i uitare!
Furlandisindu-se-n saloane,
Cu mintea stearpa =i-n doi peri,
Sa faca curte la cucoane
Sunt me=teri fan ii-cavaleri!
Dar cum soco i ca to i sminti ii
Si tr`ntorii de cafenele,
Infumura i =i plini de vi ii,
Sa aib-acela=i cer =i stele
Cu cei ce lupta =i-=i aduna
In fagur sfintele g`ndiri,
Si-=i dau via a pe-o cununa
Din m`na dreptei Nemuriri?

*
Politici, oratori de strada,
Stupizi, ce se socot iste i,
Fa arnici patrio i gramada,
De vorbe goale precupe i,
Si litera i de porunceala
Rasara-n cale- i, c`t de de=i,
Tu ine insa socoteala
Ca-s mul i chema i pu ini ale=i.