Scrisoare catra un batran

E ciudat s-auzi o gura-mbatr`nita ca insulta.
E ciudat sa vezi mo=neagul har agos cat`nd pricina
Lumii =i batjocorind-o, chiar c`nd ea ar fi de vina.
E ciudat sa vezi pe capu-i parul alb ca se zburle=te.
Rautatea =i m`nia pe batr`n cumplit m`nje=te,
Gura lor e pentru sfaturi, nu pentru ocari!
Ce-ai zice
Pe batr`nul cel din ceruri sa-l vezi pogor`t aice,
Si din vecinica-i rabdare sa-l vezi ca pe-un om de r`nd,
M`nios, zv`rlind cu pietre dupa noi, =i injur`nd?
Nu-i a=a, ca toata slava i-ar cadea in ochii tai?
Vezi, noi socotim batr`nii ca pe ni=te dumnezei,
In elep i, blajini, pe d`n=ii pururea stap`ni fiind,
Bunatate =i iubire peste noi impra=tiind,
Purt`nd vecinic in privirea lor vapaile iubirii,
A=tept`nd, ca pe un oaspe drag, clipala adormirii,
Suferind de suferin a =i de pl`nsul tuturor,
Du=manului ce-i hule=te tinz`nd m`na de-ajutor.
Vai! Dar cui spun eu acestea? Tie, care n-ai idee
Ca in oameni pus-a Domnul sf`nt-a dragostei sc`nteie,
Care n-ai dospit in tine dec`t neagra rautate,
Tie,-mbatr`nit in ura, =i in vraja, =i-n pacate.
Care n-ai sim it in pieptu- i mai curata mul umire
Dec`t pl`nsul altor inimi, ca sa- i r`zi de-a lor zdrobire;
Tie, care, c`nd vezi pe-al ii propa=ind in a lor cale,
Sim i ca crapa-n tine fierea cheagul rauta ii tale.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Haide! Inceteaza-odata cu smintita- i ind`rjire!
Leapada- i fa arnicia =i-nvrajbita ta pornire!
Aibi o clipa de cain a, p`n-a nu intra-n morm`nt,

Pleaca- i fruntea =i-mbl`nze=te- i cugetare =i cuv`nt.
A surpa din temelie lumea vezi ca nu se poate,
Deci ast`mpara-te!
Uite, i se vad prin piele toate
Poftele ce fierb in tine! Aibi ru=ine cel pu in!
Nu te mai preface! Haide! Cugeta ca e=ti cre=tin,
Si ca dincolo de groapa i i va pune m`na-n piept
Cel-de-sus, =i vei da sama de-ai fost str`mb, ori de-ai
fost drept!
Ah! =i c`nd =tii ca de ochiu-i nu-i ascuns nimic in vremuri,
Trebui sa fii dinainte-i cremene, ca sa nu tremuri!
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Si-n auzul celui vecinic, =i-n auzul tau atunci,
S-or deschide-ngrozitoare, ca ale gheenei munci,
Doua guri. Una va zice: Eu pam`ntului l-am dat
Alb ca zorii dimine ii, fraged =i nevinovat .
Si va zice cea de-a doua: C`nd in s`nul meu intrat-a,
M-am cutremurat de groaza, Doamne era putred gata!