Sfanta munca

Minciuna sta cu regele la masa
Doar asta-i cam de multi=or poveste:
De c`nd sunt regi, de c`nd minciuna este,
Duc laolalta cea mai buna casa.
O, sunt at`tea de facut, vezi bine,
De-at`tea griji e-mpresurat un rege!
At`tea-s de aflat! Si, se-n elege,
Scutarul lui nu poate fi oricine.
Ce ara fericita, maiestate!
Se lafaie=te gure=a Minciuna.
Ca numai Dumnezeu te-a pus cununa
De-n elepciune =i de bunatate
Pastor acestui neam ce sta sa piara,
Ce nici nu s-ar mai =ti c-a fost, sarmanul,
De nu-=i afla sub schiptrul tau limanul,
De nu- i sta-n m`na bulgare de ceara.
Ca tu salbatici ai gasit aice,
Salbatici, =i mi=ei, =i pro=ti de-a r`ndul,
S-o saracie cum nu- i dai cu g`ndul
Dar faci un semn, =i-ncep sa se ridice
O=tiri, ceta i, palate lume noua,
Izvoarele vie ii se desfunda;
De pretutindeni boga ii inunda;
Si tu le-mpar i cu m`inile-am`ndoua.

Azi la ul tau r`vne=te-o lume.
E-o veselie =-un bel=ug in ara,
Ca vin =i guri flam`nde de pe-afara.
Tot crugul suna de slavitu- i nume.
Ia uita-te, pam`ntul ce-mbracat e
Cresc flori pe unde calci, =i r`de firea.
Tu-mpar i norocul numai cu privirea.
Incai aranii zburda pe la sate!
Si-i place regelui. E lucru mare
Cum farmeca pe regi Minciuna. Drept e
Ca ea, de mult, pe-a tronurilor trepte
A fost cea mai aleasa desfatare.
. . . . . . . . . . . . . . .
Maria-ta, e un strain afara,
Cam tren aros, dar pare-un om de seama,
Si Adevarul parc-a zis ca-l cheama
De unde-o fi ca nu-i de-aici din ara.
Minciuna palida-=i tope=te glasul:
O, nu-l primi i! Il =tiu, e vestitorul
De rau, ce face pe-atot=tiutorul
Si vede prabu=irea la tot pasul.
E cel ce impotriva ta conspira.
Invidia in inima lui geme
Si gura lui e plina de blesteme.
Tu nu po i auzi ce vorbe-n=ira

Si totu=i, zice regele, sa vie!
Dovada ca chiar la palat Minciuna
Nu e biruitoare-ntotdeauna.
Fac =i monarhii c`te-o nebunie
Privind in ochii regelui, strainul,
Cu bra ele pe piept incruci=ate,
Raspica vorba: Tara, maiestate,
E-n durat greu. Tu nu-i auzi suspinul,
Caci muzici c`nta-n juru- i. Si slugarnici
Adormitori, ca-n zid, te-mpresurara,
De nu mai po i vedea pe cei de-afara,
Pe bunii tai supu=i cei mul i =i harnici.
Ca n-ai cercat spre ei sa- i spinteci cale
Sa =tii =i-n ara ta ce suflet bate,
N-ai vrut dec`t spinari incovoiate
Si guri deschise laudelor tale.
Ca de-a fost om sa- i steie drept in fa a,
Ca pe-un vrajma=, l-ai departat de tine.
Batr`nii pier. Dar oaste noua vine,
Si dureroase lucruri mai inva a!
Parazi, decor de teatru, lumina ii,
Tot ce pe vulg =i pe copii in=ala,
Aceasta-i toata slava ta regala.
Pe tristul gol din juru- i decora ii!
Tu-n ara asta nu vezi dec`t raiul
Ce-ai tai i-l ticluiesc intr-o clipita:
Ruina-i sub h`rtia poleita,
Sub crangi de brad trosne=te putregaiul,

Dar tu e=ti fericit. Lingu=itorii
Inal a imnuri proslavirii tale
Si fac sa n-auzi c`ntecul de jale
Cu care-=i adorm foamea pra=itorii.
. . . . . . . . . . . . . . .
Nu i-ai iubit poporul, maiestate!
Sau nu l-ai in eles, =i e totuna.
De sus =i p`na jos s-a-ntins Minciuna
Ea leaga =i dezleaga-n ara toate.
Iar ca sa- i dea o spuma de marire,
Ca pe-un copil te poarta =i- i arata
Sclipiri =i flori
Afla-vei tu vrodata
Cumplita vremilor destainuire?
Si ce speran e se puneau in tine,
Ce vesel i-a ie=it poporu-n cale,
Cu p`ine =i cu sare! Osanale!
M`ntuitorul lui credea ca-i vine.
Ce vesel i-a ie=it poporu-n cale!
. . . . . . . . . . . . . . .
Si ce credin a trist-o sa-i ram`na;
Ca n-ai putut spre el intinde-o m`na,
Din greaua plato=-a trufiei tale!
. . . . . . . . . . . . . . .
C-acestea nu l-au de=teptat pe rege,
Ca Adevarul a fost dat afara
Si slugile l-au imbr`ncit pe scara,
Fire=te, de la sine se-n elege.

*
Trec anii. Si ce dulce-i amagirea!
Tu zeu e=ti printre regi! Marire ie!
In j`l u-i moale, tolanita, scrie
Cu pana ei de aur Lingu=irea.
De-abia se isprave=te-o sarbatoare,
Si-ncepe alta. Muzicile c`nta
Imbraca-te-n podoabe, ara sf`nta,
Sa nu mai =tie nimeni ce te doare!
. . . . . . . . . . . . . . . .
Dar ce e, Doamne, vuietul acesta?
Ce-i hreamatul acesta care cre=te?
Se zguduie pam`ntul =i muge=te,
Ca marea, c`nd o biciuie tempesta.
Se-nal a flacari, bra e desperate,
Spre ceru-ntunecat, pustiu =i rece.
Naprasnic v`ntul nebuniei trece
Si spulbera noianul de pacate.
In vaiete se prabu=e=te-o lume
Cladita pe minciuni. Dar ce m`nie!
Cum =uiera cumplita vijelie!
Sar fra ii intre ei sa se zugrume.
Uscata brazda cere iara=i s`nge.
Femei cu parul despletit, nebune,

Si-asmut copiii la omor. Genune,
Puhoi de ura ce zagazu-=i fr`nge!
Deschide ochii mari batr`nul rege
Si, tremur`nd, din jil u-i se ridica.
Au cine lini=tea lui scumpa-i strica?
S-al vremii rost el tot nu-l in elege.