I
Ard, zi =i noapte, marile furnale,
In vastele uzine ale mor ii.
Din mii de co=uri funerare tor ii
Se-nal a limbi de flacari infernale,
Ce spun ca toate-s =ubrede pe lume,
Ca vremea-=i sparge formele ei goale,
D`nd celui tare dreptul sa se scoale
Asupra celui slab =i sa-l zugrume.
Se prabu=esc ceta i, credin i =i pravili,
Ce ni le-nchipuiam nestramutate:
Un v`nt turbat asupra lumii bate,
Pieire e, =i rupte-s orice stavili
II
Ce trista =i amara-nva atura
Din viforul acesta se ridica!
Iar vei trai, sarmane om, in frica,
Iar te-a supus intunecata ura.
Popoarele-nvrajbite intre ele
Vor sta de-acum, ca fiarele, la p`nda,
Sub ve=nica-narmarilor os`nda,
Cat`nd unul pe altul sa se-n=ele.
Caci rani ad`nci, in veci nevindecate,
Vor s`ngera-n tacerea a=teptarii;
Copii crescu i in setea razbunarii
Vor duce-n lupta proaspete armate,
Si iara=i vor acoperi pam`ntul
Mormanele de mor i =i de ruine,
Si toat-a lumii truda spre mai bine
Ca pulberea va risipi-o v`ntul
III
Lan ruginit, veriga cu veriga,
Iubirea dintre oameni se desface:
C`nd fiara ostenita-n Cain tace,
E s`ngele lui Abel care striga.
|