Un vechi tolba= de vorbe late,
Om norocos din cale-afara,
S-a pomenit pe nea=teptate
Stap`n peste intreaga ara.
Din ea-=i facu o pravalie,
Si ca un negustor de treaba,
Pentru ca-n lume sa se =tie,
Prinse-a striga de la taraba
Pofti i aici! Oricine are
Obrazul fara de ru=ine
S-o con=tiin a de v`nzare
Pofti i sa face i t`rg cu mine!
Prostie, lene, lingu=ire,
Eu cumpar tot. Veni i aici!
Si cei mai naravi i din fire
Mi-or fi tovara=i =i amici.
Eu dau tot felul de noroace,
Caci sunt atoate iitorul,
Mariri, averi Sa vie-ncoace
To i tr`ntorii ce le duc dorul!
A=a, sunt zece ani de c`nd
Pe norocosul negustor
Il auzim mereu strig`nd,
Si mu=teriii vin de zor.
In zece ani ce de-a lingai
Nu se vazura-n slujbe mari,
C` i oameni fara capat`i
N-ajunsera milionari!
Veni i =i voi, straini calici,
Si str`nge i tot ce-a mai ramas!
. . . . . . . . . . . . . . .
Ce sa mai faci? Ce sa mai zici?
Sarmana ara de pripas!
|