Chiar de-as zbiera , incalcita in florile sortii ,
As ajunge intr-un final doar o racoare a diminetii
Iar de-ar fi sa le strapung desenand cu sange ,
M-as pierde in ele si amarnic as plange .
As fi trezita si pictata intr-un rosu amar ,
Privindu-ma in vreo oglinda din vreun cosmar .
De m-as scunfunda in propriul demon
Legata fiind cu lanturi d'un artimon ,
Intr-o nava imbratisata in ale mortii ape
As fi imbatata in frumusetea nisipului
Cumva , m-as dezlega si as ajunge aproape ,
De el , devenind vocea marii si a timpului .
Si-as canta cu glas de sirena ,
Sa-mi ispitesc marinarii in vreo oarecare avena ,
Ca ei sa-si sfarame viata-n stanci ,
Sa se inece-n oceane adanci .
Sau , de vor reusi , sa se trezeasca din a lor iluzie
Acea fantasma ce-a fost defapt doar o aluzie .
|