Atatea chipuri mi se scoala
Din vraja noptilor de vara,
Cand frunza tremura de-aseara
De-un vant usor, plin de sfiala.
Iar nourii imi prind in mreaja
Stropiri de aur de pe sus,
La usa plopu-mi sta de straja
Ca un ostas la slujba pus.
Atatea chipuri — randuri, randuri
In minte imi rasar, invie,
Por nesc intr-o calatorie,
Tovarasi cu-ale mele ganduri,
De nu mai pot de-nviforare
Si cad, sfarsit de obosire.
(Marasesti)
|