Deasupra targului Barlad
Trecut-a un aeroplan
S-un snop de paine-a aruncat
Cules din lanuri de german:
„Noi semanat-am primavara
Cu painea voastra toata tara,
Gradina, vale, deal si ses, —
S-acuma roada am cules.
Mai mult de foame nu ni-i frica,
Satui ne tine Muntenia,
Degeaba oastea se ridica,
Si prinde toata Romania“.
Asa hartie-a fost legata
De-un snop de paine aruncata.
O, Doamne, unde-i ispasirea,
O, Doamne, unde-i mantuirea?
Strainii ne-au mancat sudoarea,
Iar noi ne chinuim flamanzi.
Pamantul, ce ne-a fost ca f loarea,
Din colt in colt tu il aprinzi.
Afurisirea cada, Sfinte,
Judecatorule Parinte,
Pe cei ce tara ne-au vandut
Si robi navalei ne-au facut.
Dar mila fie-ti de crestini,
Ce spicul din sudori il creste,
De-un biet, nevinovat roman,
Ce-si spune-amarul romaneste.
Vezi, Sfinte, tara-i tintirim,
Ne izbaveste de harsim,
Si pentr u chinuri si sudori,
Si pentr u bietii muncitori, —
O, Doamne, vie ispasirea,
O, Doamne, vie mantuirea.
aMarasestii, iulie
|