Eu cant pe-acei ce-n jug si chin
Pe-a lor spinare tara tin,
Cari in robie si necaz
Voinici, puter nici au ramas!
Vanjosi, inalti, ca fierul tari,
De soare arsi, batuti de vant,
Brazdeaza harnicii plugari
Al tarii lor manos pamant.
Din plug pe toti ei ii hranesc,
Varsand paraie de sudori,
Dar tot puterile le cresc;
Pe-acesti puternici muncitori
Eu cu mandrie-i cant!
Eu cant pe-acei ce pan’ acum,
Fara carare, fara drum,
In noapte rataciti au stat,
Nadejdea insa n-au lasat;
Pe-acei ce tare, neclintiti,
Oftand amar din cand in cand,
Intreaga lume-au sprijinit,
In urma plugului mergand;
Cari focul vietii nu l-au stins
In pie ptul lor de fier facut,
Si cat de mult n-am plans,
Tot alte zile-au prevazut,
Pe-acestia eu ii cant!
Eu cant, caci vad ca ele vin
Acele zile de senin;
Eu cant, caci vad de-acum ca piere
A tarii vesnica durere;
Eu cant, caci vad necazul frant,
S-aud plugari in zori cantand,
Nu doine de amar, de dor, —
Inviorarea tarii lor
Si glasul vietii ascultand,
Venirea zorilor eu cant!
Chisinau, februarie
|