Hristos la Martha si Maria

Si plin de adevar era al Lui cuvant;
Maria nu putea de la Mantuitor ul
Sa-si ieie ochii ei, pe Dansul ascultand,
Si inima-i ardea de dragostea cea sfanta,
Si alte lumi marete-i deschidea,
Privirea Lui cea ier tatoare, blanda,
Ce dragostea in inimi aprindea.
Iar Martha, ce gandea la lucruri pamantesti,
A zis, apropiindu-se de Invatator:
„Trimite-mi sora-mea, sa-mi fie de-ajutor“.
Dar a raspuns Hristos: „Tu, Martha, te grijesti
De multe, dar Maria de asta e departe,
Ea una si-a ales, dar cea mai buna parte
Ii este partea ei cea mai de trebuinta,
Cu dansa nu va sti necaz si suferinta“.