Pe drumuri grele innoptand,
Umbla prin tara chinuita,
Ca un Proroc gonit si sfant
Vestind ca lumea-i izbavita.
Si ne-au chemat, pe-ai sai copii,
La ape vii si luminoase:
„Veniti, veniti, ai scarbei fii,
Cu Mine-n calea mea spinoasa!“
Cu foc priveste-n suferinta
Din cr ucea sa la noi Hristos,
Asteapta de la noi credinta,
Sfarsindu-si drumul sau spinos.
Ivatator ule! Ti-om da
Noi inimile insetate
Si vom veni in ur ma Ta
Din lumea plina de pacate.
Aprilie
|