Dupa V. Briusov
Trecut-a sambata-n mahnire,
Si noua zi in cer luceste;
Pe Domnul sau cu tanguire
L-asteapta turma si scarbeste.
„Ca scapararea de lumina
Eu voi veni la judecata!“
A zis El, si acuma iata
I-i mut mormantul in gradina!
Dar sufletul Mariei crede
Si dragostea ii este mare;
Ea adevarul il prevede,
Luptand cu-ntaia necrezare.
Miresme strange si aduce
Ea la mormant: intr-insul — nime
S-aude: „Cel murit pe cruce
A fost furat de jidovime!“
Atunci, amarul ca sa-i stinga,
I se arata Iisus;
Dar nu-L cunoaste si cu tanga
L-a intrebat: „Nu tu L-ai dus?“
Si-ndata El durerea-i stinge
Cu vorbele, de taina pline:
„Sunt Eu, Marie, nu mai plange
Si nu te-atinge-acum de Mine!“
Aprilie
|