Clopotnita inalta domneste-mprejurimea
Tihnitei manastiri, Si plopii de la Nistru privesc in adancimea
Maretei oglindiri. Intram^ Portarul-frate ne-arata gazduirea,
inalt si somnoros Racoarea ne cuprinde, si toata manastirea
Ne pare-un rai frumos. Ne hodinim. Dar somnul nu poate sa ma fure
Si ma mai duc prin vii. Se coace poama. Cantec rasuna prin padure,
Si ziua-i la chindii. Ma-ntorc. Aproape-i slujba si fratii se aduna
De prin chilii iesind. Chemarea isi indeamna a clopotului struna
Lumini in hram s-aprind. Ma duc pe la egumen. De slujba se gateste,
Dupa un somn usor Dar bucurie mare ca stiu moldoveneste: -
Batranu-i vorbitor. Frumos mosneag. Stiut-a si pe tata
Si pe bunelul meu. Biblioteca? Veche-i (El totdeauna-i gata
Cu ajutorul sau.) Destul e de bogata; a fost si mai avuta,
Dar carti s-au mai furat; I-i jale de-un Apostol facut cu mare truda,
Dar sters de-un invatat Era neranduiala. Acuma-i mai cuminte
Monahul pus la carti. Ar sa-mi arate mane cucernicul parinte
Din amandoua parti. Grabim la slujba. Mare-i biserica de vara,
Frumoase zugraveli. Urmeaza proslavirea cantarilor de seara
In cin si randuieli, In doua parti fratimea calugarilor canta,
Si rusi si moldoveni. Si parca-i nesfarsita catisma slujbei sfanta,
Cantata-n doua strani. La usa se indeasa tot lume taraneasca,
Tot babe si femei. Si nu-s prea de departe: din partea parinteasca
Apaci si Plop-Stiubei Dar vine si sfarsitul. Se gramadesc la masa
Si oaspetii veniti. Un negustor de-aproape, bolnava preoteasa,
Vreo cativa poftiti. Afara amurgit-a, ferestrele-s deschise,
Un dulce tarait Ceasornic pe perete si doua chipuri, scrise,
De-un frate iscusit: Din umbra bland priveste al manastirii staret,
Cinstitul Teofan S-Andronic cuviosul, un cronicar vorbaret.
Si bunul moldovan. Blagosloveste masa parintele egumen;
Cu totii isi fac cruce. La masa - peste, vin din pivnita s-aduce,
E postul Adormirii.
|