La Noul-Neamt

I-i jale de-un Apostol facut cu mare truda,
Dar sters de-un invatat.
Era neranduiala. Acuma-i mai cuminte
Monahul pus la carti.
Ar’ sa-mi arate maine cucernicul parinte
Din amandoua parti.
Grabim la slujba. Mare-i biserica de vara,
Frumoase zugraveli.
Urmeaza proslavirea cantarilor de seara
In cin si randuieli.
In doua strani fratimea calugarilor canta,
Si rusi si moldoveni.
Si parca-i nesfarsita caftisma slujbei sfanta,
Cantata-n doua strani.
La usa se indeasa tot lume taraneasca,
Tot babe si femei.
Si nu-s prea de departe: din par tea parinteasca
Opaci si Plopi-Stiubei.
Dar vine si sfarsitul. Se gramadesc la masa
Si oaspetii veniti.
Un negustor de-aproape, bolnava preoteasa,
Vreo cativa poftiti.
Afara amurgit-a, ferestrele-s deschise,
Un dulce tarait.
Ceasornic de perete si doua chipuri, scrise,
De-un frate iscusit:
Din umbra bland priveste al manastirii staret,
Cinstitul Theofan,

S-Andronic cuviosul, un cronicar vorbaret,
Si bunul moldovean.
Blagosloveste masa parintele egumen;
Cu totii isi fac cruce.
La masa — peste, vin din pivnite se-aduce.
E postul Adormirii.
(Marasesti, )