Ian spune, frate; lumina cand se tese Cu intunericul in blande nopti de vara, De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seara, Cresc rugaciuni, de noi neintelese?
Si focul lor, intocmai ca o ceara, Ne arde firile de patimi inghetate S-aprinde-n noi credintele curate, Ce fac ca toata patima sa piara;
Umblam atunci, ca umbre usurele, Si alte lumi vedem in departari. Uitam pacat si vrajba - toate cele;
Si luminati, zburam-n acele tari, Cari sunt in zare, mai presus de stele Spre Cel ce a zidit pamant si cer.
|