Ia spune, frate: lumina cand se tese
Cu intunericul in blande nopti de vara,
De ce-ntr-a noastre firi, pe-aripi de seara,
Cresc r ugaciuni, de noi neintelese?
Si focul lor, intocmai ca o ceara,
Ne arde firile de patimi inghetate
S-aprinde-n noi credintele curate,
Ce fac ca toata patima sa piara;
Umblam atunci, ca umbre usurele,
Si alte lumi vedem in departari,
Uitam pacat si vrajba — toate cele;
Si luminati, zburam-n acele tari,
Cari sunt in zare, mai presus de stele,
Spre Cel Ce a zidit pamant si cer.
Ianuarie
|