Din Al.K.Tolstoi
De sfanta dragoste arzand,
Smerire El a invatat
Si legea lui Moisei curmand,
El legea dragostei a dat.
Nu rabda rau El si manie,
El pacea propovaduieste,
Si pentru orice avanie
Numai cu bine rasplateste.
Puterea Lui nu-i pamanteasca:
Le da El orbilor privire,
Si bolnavilor izbavire
In slava Sa dumnezeiasca.
Marturisire El nu cere,
Caci stie orice cugetare,
Privirea Lui ispititoare
Patr unde orisice durere;
El tot necazul vindecand
A fost atotmantuitor,
Dar mana blanda intinzand
El n-au mai fost judecator.
Fiind de Dumnezeu ales,
Prin voia cerului trimes,
El Iordanul au trecut
Si fapte sfinte, minunate
Spre mantuirea de pacate
Aicea multe au facut.
Acuma luminos, blajin
El iarasi trece-n asta parte,
Si ucenicii de departe
In urma Lui cu totii vin.
|