Dupa Batiuskov
Tu, duhul meu, credinta vie,
Imbarbateaza-te-n rabdare:
Din ceruri totdeauna tie
Ti-au fost lumina si-alinare.
Din mana mortii a Cui mana
M-a mantuit, mi-a dat viata
Si inima, de ura plina
Mi-a linistit-o cu blandeta?
A cui putere ma-nfrateste
In chinuri si in patimi grele,
Si cine pacea imi pazeste
Si curatia mintii mele?
Din tinerete cine-mi vede
Durerea mea in piept cuprinsa,
Si cine arzatoarea sete
Imi stinge de pacat aprinsa?
Din Ziditor s-acestea toate,
Insufletiri inalte, sfinte,
Gandiri fara amar, curate,
Tot El in suflet imi aprinde.
Dar cea mai buna daruire
A Domnului ii vecinicie;
Cand oare sfanta fericire
Mi-a da dorita bucurie?
Cand fara haina pamanteasca,
Lasata jos, voi fi-nnoit.
Si-n cerul Domnului suit
Gusta-voi linistea cereasca.
Decembrie
|