De-ti slabeste credinta in suf letul tau,
Deznadejdea cea grea te cuprinde,
De nascutul acum Hristos-Dumnezeu
In amarul tau ada-ti aminte.
El in scarba, plansoare, necaz s-au nascut,
Sub a Romei greoaie domnie,
Dar prin veacuri de vreme stralucind au trecut
Intr-a Lui luminoasa marie.
S-au nascut El din focul cerescului dar,
Din smerirea Curatei Fecioare,
Ca, Puternic, sa-i puie robiei hotar,
Sa sfarseasca amara plansoare
Ratacind pe-al pacatului drum lunecos,
Nu i-au prins omenirea de veste,
Numai cei de la turme-au venit la Hristos,
Vazand rostul minunii aceste.
Si venind, pe Hristos Cel nascut L-au gasit
Nu in casa de neam, boiereasca,
Dar in iesle, pe scanduri, cu paie-nvelit,
In coliba culcat — pastoreasca.
Si o stea-n rasarit s-a aprins minunat,
Ceru-ntreg bucurand si pamantul,
Si pornind, a lucit ca un ochi infocat
Drumul drept spre Hristos aratandu-l.
In adanca uitare au trait Pr uncul sfant
Pan’ la varsta de cer hotarata,
Dar iubirea de oameni in sufletul bland
Au crescut-o frumos inflorita.
Cu aceasta iubire, - acest vecinic odor,
Au purces El atuncea prin lume;
Al ier tarii si pacii milos vestitor
Spre marirea Preasfantului Nume.
Calea crucii spinoasa, cu pieptul deschis
Au siut-o El, jertfa iubirii,
Si au murit, si a treia zi iar au invis,
Biruind stapanea invrajbirii.
De-ti slabeste credinta in suf letul tau,
Deznadejdea cea grea te cuprinde,
De nascutul acum Hristos-Dumnezeu
In amarul tau ada-ti aminte.
Povestirea cea sfanta in inima ta
Viu rasunet indata gasi-va,
Si durerea in sufletul tau va-nceta,
Si plansoarea cea grea conteni-va.
Rasarind cu Hristos din mor mantul adanc,
Luminand intunericul gropii,
Sfanta dragoste-acum pe aceia ce plang
Linisteste si mangaie robii.
Si sa stii ca de-atunci a-nvrajbirii venin
Nu mai are aceea putere:
Cat de-adanc fie-amarul de care esti plin.
El ascunde scanteia-nvierii.
Cat de greu te-apasa, cu mana de fier,
Nedreptatea in zilele tale, —
Tu sa stii ca iubirea, venita din cer,
Lumina-te-va-n scarba si jale.
Tu sa stii ca veni-va doritul tau ceas
Si in pie pt ti-a muri suferinta,
Si in sufletul tau, din amar si necaz,
Ca Hristos, invia-va credinta.
S-a luminii luciri scanteia-vor in zori
Pentr u tine in clipele cele,
Si atunci vei uita tu amaruri, plansori,
Vei uita suferintele grele.
De-ti slabeste credinta in sufletul tau,
Deznadejdea cea grea te cuprinde,
De nascutul acum Hristos-Dumnezeu
In amar ul tau ada-ti aminte.
El in scarba, plansoare, necaz s-au nascut,
Sub a Romei greoaie domnie,
Dar prin veacuri de vreme stralucind au trecut
Intr-a Lui luminoasa marie.
Povestirea cea sfanta in inima ta
Viu rasunet indata gasi-va,
Si durerea in sufletul tau va-nceta,
Si plansoarea cea grea conteni-va.
Si sa stii ca veni-va doritul tau ceas,
Cand in piept ti-a muri suferinta,
Si in suf letul tau, din amar si necaz,
Ca Hristos, invia-va credinta.
Decembrie
