Pe Varava ori pe Hristos?

Se revarsau din ceruri, spoind cu aureala
Zidirile inalte si verzile gradini,
A caror car turarii bogati erau stapani.
Pe uliti prafuite, arzand de asfintire,
Nu incapea norodul cel mult si zgomotos,
Apusul rosiatic in marea de lucire
Infierbanta si dr umul cel aspr u si pietros.
Era de nerabdare multimea toata plina,
Umplea cu glasuri multe apunerea senina.
Cu indoiala mare Pilat-nainte-i vine:
„Pe cine? Pe Varava sau pe Hristos sa-L las?“
Raspunsu-i-a un tunet — strigari de ura pline:
„Varava fie slobod, iar cel ce a ramas,
Cel ce-mparatul nostr u pe Sine se numeste,
Pe-acest nazarinean tu ia si-L rastigneste!“
Incununat cu spinii, sub uriasa cruce,
Nu-aude El blestemuri si strigate viclene:
Privind la toti cu mila, la rastignit se duce
Ie rtand chinuitorii cei rai, izraeltenii,
Iar ei de prin ograda, ascunsi pe dupa chedri*,
Ei fara r usinare azvarl intr-insul pietre
Dar iata si Varava. Cu cantece, cu tropot
Norodul il urmeaza in groaznica orbire,
*Copac care creste in Palestina.

Slaveste si cinsteste pe hotul acum slobod,
Alesul sau numindu-l si dandu-i preamarire,
Ridica rautatii altar in nebunie,
O-mbraca cu placere in fumuri de tamaie.
Martie