Din I. Nikitin
„Si mergand putin au cazut pre fata sa, rugan-
du-se si zicand: Parintele meu, de este cu
putinta, treaca de la mine paharul acesta; insa
nu precum voi eu, ci precum tu“ (Math., ,)
S-aprinde apusul aurit
De-asupra Iudeii mute,
Si somnorosul amurgit
Isi tese umbrele tacute
Arzand in focul asfintirii,
Sta inverzitul Eleon,
Scaldat in valul stralucirii
Cetatea muntelui Sion,
Maretul Ier usalim,
Vederi deschide minunate:
Frumoasele lui cladituri
In felurite lasaturi
Se vad pe coasta revarsate
Colo — Gheval si Garizim*,
Spre rasarit albastre ape
Ale Iordanului. Pe-aproape,
Tot vai adanci, ce dorm in ceata
A marii moarte frumusata
In ceruri ca prin vis priveste.
Spre asfintit, in departare,
Luceste mijlocia mare ,
Si revarsarea nesfarsita
Largimea ei nemarginita
Pietrosul mal o ingradeste,
Ii intuneric si tacere
Lumini in ceruri se aprind
Incet s-arata luna plina
Si-a Ghethsimaniei gradina
O-mbraca in albastra haina.
Si intr-a serii sfanta taina,
*Munti in Samaria.
Uitand de orisice durere
Ai Dumnezeului — Cuvant
Trei ucenici dorm. Somnul lor
Li-i linistit, adanc, curat.
Dar somnul lumii tulburat:
Rani grele din ve chime-o dor
Rusinea fruntea ii pateaza,
Blestemul cel greu, stramosesc,
Din veac in veac o fulgereaza,
Prin voia Tatalui ceresc,
Si numa-Invatatorul singur,
In pacea verzilor adancuri
A Ghethsimaniei, nu doarme,
Fiind nevinovat, blajin,
Amarul scarbelor venin,
El bea blestemul ca sa sfar me.
Pentru preasfantul adevar
Golgotha, crucea o prevede,
Si cuiul ascutit de fier
Prin trupul Sau intrand il vede.
Si tulburat de scarba mortii,
De groznicia aspra-a sortii,
Se roaga-asa lui Dumnezeu:
„Parinte! Tanga ma apasa,
Puterea sufletului Meu
O soarbe ziua sangeroasa,
Eu stiu — aceea zi veni-va
Si cu talharii pedepsiti
Feciorul Tau iubit muri-va,
Ca toti sa fie izbaviti.
M-a blestema atunci multime,
Mi-a pune-n cap de spini cununa,
Pe cand intr-a cerului largime
Va plange-nsangerata luna,
Batjocuri grele mi-or aduce,
Spurcand cu ele jer tfa sfanta
Aceia caror de pe cr uc e
Le-ai da blagoslovire blanda,
Si cu un ras rautacios
S-or indarji ei la Hristos
Parinte! Treaca-ma pahar ul
Acesta, care-mi da amar ul
In schimb pentru rascumparare!
Dar daca nu-i alta scapare
Din blestemarea parinteasca
Decat prin greaua suferinta
Rusinea cr ucii* si prin chin, —
Atunci-naintea Ta inchin
Vointa mea cea omeneasca
Si-ascult preasfanta Ta vointa!“
Sfarsit-au, si usor pasind,
La ucenici incet s-au dus
Si i-au gasit inca dormind,
Mantuitor ul Iisus.
„Sculati! le-a zis, venit-a ceasul,
Sculati din somn si va rugati,
Ca voi ispita si necazul
Usor in laturi sa le dati;
* Pedeapsa crucii in lumea veche se tinea de cea mai rusinoasa pedeapsa.
Credinta tare sa va fie ,
Ca si-n ispita sa se tie!“
Au zis — si iar s-au departat
Unde-au mai plans si s-au rugat.
Si de o noua scarba-aprins
A se ruga El iar a prins:
„Parinte! M-ai trimis in lume,
Spre slava sfantului Tau nume,
Dar lumea nu m-a mai primit;
Despre iubire i-am vorbit
Si nu m-a ascultat pe Mine.
Am fost al ei Vindecator
Si din nevoi Izbavitor,
Dar n-au crezut ca-s de la Tine.
Eu m-am rugat pentru vrajmasi
Si le-am adus cu Sine pace,
Dar a Sionului oras
Dureri si chinuri Mie-mi face.
Pe morti eu din morminte-am scos,
Vestind ca moartea ii calcata,
Si lumea oarba pe Hristos
Il trage-acum la judecata.
Parinte! Treaca-ma paharul
Acesta care-mi da amarul
In schimb pentru rascumparare!
Tu esti stapanitor luminii
Si voia Ta sfarsire n-are,
Dar daca crucea Mea si spinii,
Dar daca sangele Meu sfant,
Dreptatea Ta dumnezeiasca
Cu viclenia omeneasca
Prin vrerea Ta vor impaca,
Atunci Eu binecuvantand
In cr ucea Mea ma voi urca!“
Si iarasi El, usor pasind,
La ucenicii Sai s-au dus
Si iarasi i-au gasit dormind
Mantuitor ul Iisus.
„Sculati! le-au zis, venit-a ceasul,
Sculati din somn si va rugati,
Ca voi ispita si necazul
Usor in laturi sa le dati;
Credinta tare sa va fie,
Si-aproape-a slavei-mparatie
Si vine lupta sangeroasa,
Ce soar ta lumii pacatoase
Va hotari pe totdeauna“
Tacere. Prin gradina luna
Luciri de umbre impleteste
Si iarasi El se desparteste
De ucenici plin de mahnire,
Si-ntr-a smochinilor umbrire,
Varsand sudori fierbinti de sange
Se roaga iar si iara plange.
„Parinte-al Meu si Dumnezeu,
De greul scarbei eu ma-ntunec,
Ducand al omenirii rau,
Ca om in calea mea ma lunec,
Rusinea toata o ridic
Veninul vremilor trecute,
Taria mortii ca s-o stric
Spre slava firilor cazute.
Parinte Sfinte! Ma auzi,
Norodul tau il mantuieste,
La chinuire ma-ntareste,
In fata celor orbi si muti,
S-atunci cu dragoste la moarte
Jertfi-voi inima ce-mi arde!“
Au zis — si mainile in sus
Intins-a Domnul Iisus.
Si s-a facut tot rugaciune
Si foc in fata ii ardea
Sudori de sange aprindea
Si iata-a Domnului minune!
Seninul cer a scaparat
In straluciri nepamantesti,
Si-ndata drumul jos si-a dat
Un duh din firile ceresti.
Era nespus de minunata
Privirea lui cea linistita,
De-o sfanta pace luminata,
I-i fr untea lui insuf letita.
Si ca un soare de amiaza,
Intreaga fata scanteiaza.
A stat langa Invatator,
Si cu vorbiri ceresti si blande
La jer tfa mortii sale sfinte
L-a indemmnat. Si rugator
Genunchii Sai usor isi pleaca
Si-n liniste, singuratate
Alaturi de Hristos se roaga.
Dorm toate pline de pacate;
In ceruri — o tacere-adanca,
Si numai singur duhul rau
Durerea nu poate sa-si stinga,
El stie bine, Dumnezeu
Imparatia lui o cur ma
Si o zdrobeste fara urma,
Caci, pentr u lumea pacatoasa,
Hristos cununa cea spinoasa
Cu bucurie o primeste.
Cu mintea sa fudula, rece,
Acum el bine intelege
De ce se roaga si scarbeste
Hristos, ducandu-se la chin,
Sa guste cr ucea Sa si spinii;
Si plange-al raului stapan
De slava Domnului luminii.
Luceste luna. Sfantul inger,
Lasand pamantul cel de plangeri,
In cer prin nouri s-a grabit,
Pe cand puternic, intarit,
Hristos la ucenici s-au dus.
In clipa-aceasta minunata,
De o marire negraita,
Ce frumusete-nsufletita
Ardea in fata preacurata!
Mantuitor ul Iisus
Deschis-au gura si au zis:
„Se implineste ce-a fost scris
De cei-naintea Mea veniti:
S-aproape zilele durerii;
Sculati-va si nu dormiti,
Venit-au clipele vanzarii!“
Si-a Ghethsimaniei gradina
De suliti multe-a rasunat,
Si a facliilor lumina
Pe vanzator l-a luminat.
Aprilie
