POVESTE VALAHA
M. Gorki
Traia in padure o zana,
Scaldandu-se-adese in ape,
A dat de mreje cu peste,
Si zana n-ajunge sa scape
Cu spaima-au privit-o pescarii,
Dar Marcu cel tanar si iute
In brate-apucat-a pe zana
Si dornic a prins s-o sarute.
Iar zana se da ca o creanga
Si-n mainile lui ser puieste,
Se uita in ochii lui Marcu
Si rade si tainic zambeste
In far mec s-a scurs toata ziua;
Dar iata ca-n noaptea adanca
Pierit-a zburdalnica zana
Se pierde sarmanul de tanga.
Si zile si nopti rataceste
Prin codri, pe-a Dunarii maluri,
Si geme-ntreband: „Unde-i zana?“
„Nu stim“, rad viclenele valuri.
„Mincuna! strigatu-le-a Marcu,
Cu voi ea acuma petrece!“
Si-ndata s-a dat nebunatic
Cu capul in Dunarea rece.
Se scalda in Dunare zana,
Asa cum a fost mai-nainte;
Nu-i Marcu Si doara in cantec
Ne-aducem de Marcu aminte.
Iar voi pe pamant va petreceti
Ca ramele oarbe-n pamant,
Si nime povesti nu va-ncheaga,
Urmasii cantari nu va cant.
iunie , Marasesti
|