Pe unde ieri atiti amanti trecura, Sub arborii aleelor desarte. Ca un narcotic datator de moarte, Patrunde ploaia pic cu picatura
Si vintul toamnei vine de departe, Si crangile lovindu-le cu ura, Cu-o mina parca, frunzele le fura, Cu-o alta mina, darnica, le-mparte,
Pling apele uitatelor bazine, Si pling indureratele regine, Cind geniul trist al lui Verlaine pluteste..
In clipa asta de durere plina,
Satyrii vor sa fuga din gradina,
Caci risul lor brutal si surd raneste
|