Pe valul roz, corabii albe Din port aluneca usoare Cu pinze-ntinse, ascutite, Par niste corturi miscatoare
Gonite-n larg, tot mai departe, Pe-ncovoierea unui val. Se-nalta una cite una, Sa vada tot mai stinsul mal !
Iar ochiul ce pe tarm, in taina, Le-a urmarit miscarea lina, Revede albele corabii Imaginate de lumina
Le vede inca usurele, Plutind incet, plutind in larg Desi nu-i urma de corabii Si nu e umbra de catarg
Asemeni albelor corabii, Ce-au lunecat in zari albastre, Se duc clipitele iubirii Din portul gindurilor noastre.
Le vezi plutind mult timp in urma, Le vezi si nu stii ca-n priviri Pentru atitea clipe scumpe Se-aprind atitea amintiri
|