Cad frunzele si azi ca si-n trecut, Cum cade gindul in necunoscut Dar parca azi mai trista e gradina E vina toamnei sau a mea e vina ? Cum stam tacuti alaturi, amindoi, O alta toamna plinge parca-n noi
E toamna pustiirilor de veci,
Pe care-o simti cind ti-este scris sa pleci,
Cind sufletul in clipa despartirii,
Se face una cu durerea firii
Stringi amintiri de parca frunze stringi,
Si fara voia ta incepi sa plingi
Cad frunzele si azi ca si-ntrecut
Cum cade gindul in necunoscut
il simt cum pleaca sufletu-ti de-acum,
imi simt si eu tot sufletul pe drum
Si am ramas pe banca amindoi :
Doi arbori desfrunziti si tristi si goi
|