Salbatica gradina-i amar imbalsamata, De buruieni inalte ce cresc cotropitoare, Mireasma-i plamadita-n a soarelui dogoare. Ramane totusi cruda, s-adanc racoritoare.
Din lamura de floare si frunza, fura vantul Si sufletul mi-l umple, si sangele mi-l bate, Si tampla-mi racoreste cu sarutari curate, Si parul mi-l resfira cu maini imbalsamate.
Un glas de mii de greieri imi canta la picioare Si prin trifoi salbatic, s-amara papadie, Fug verzi le soparle cu-alunecare vie, Si surii serpi in ierburi cu apa se-mladie.
In vant se impreuna, cu gustul cel de cimbru, Cu gustul cel de miere al florilor la soare, Miros de nalba searbad, si tainic de cicoare, Miros de izma verde, imbatator si tare.
Si totdeodata dulce si aspru musetelul, Miroase ca pamantul si soarele. Pelinul imbalsameaza iarba, ametitor ca vinul, Si negrele seminte de mac, isi torn veninul.
Simtirea mea, ca vantul, colinda prin gradina. Ca serpii pe pamantul cel proaspat se mladie, Ca florile, in stebla mi-o strang, si cu betie Ca greierii din ierburi mi-o cant in taina mie.
|