Noaptea cauta o ora sa-si intinda bratul gol,
Ziua pierde in secunde
Aripa ce imi patrunde
Cand in geana de lumina,
Cand sub brate ce ma-nchina.
Dimineata se ingana intr-o dara de albastru
Cu pamantul care urla
Ca un clopot intr-o turla,
Zbuciumat de turturele,
Ghemuite-n somnuri grele.
S-au hranit din umbra lor lanturile obosite;
Aplecate pe tezaur,
Canta versul lor de aur
Si cand cerul le vegheaza,
Turturelele danseaza.
Noaptea cauta secunda cu un brat golit de ore
Si pe geana de lumina,
Cu un chip ca de virgina,
Cerul tace si vegheaza
Turturele ce danseaza.
Asteptand in turla veche umbra lanturilor triste,
Isi arunca-n aripi pene
Si le poarta, cum pe gene
Port tacuta, cat mai trista,
Lacrima intr-o batista.
Dar amantii lor calare se opresc cu ciocul spart
In fereastra din mansarda,
Lasand focul sa isi arda
Candela cea amortita,
Stand pe masa ghemuita.
Nu necheaza fiecare, caci pe rand se pierd in pene;
Impreuna timpu-si canta,
Odihniti pe-aripa franta,
Cand cu chipul de virgina
Cerul plange si se-nchina.
Noaptea cauta o ora sa-si intinda bratul gol,
Dimineata se ingana
Cu un glas ce vrea sa spuna;
Dar e mut, caci cerul vede
Tot ce ochiul lor nu crede.
Iar cu ciocul spart de geam nici nu ar putea sa cante.
Dar cu aripile grele,
Intr-un dans de turturele,
Ar opri din vechea turla
Clopotele care urla.
Prin fereastra care sparge noaptea rece din tavan,
Ora striga disperata
Umbra turlei, infundata.
Vor amantii-n penitenta
Sa necheze in cadenta. |