"Cainele care latra nu musca!"
Intr-un an, candva-ntr-o vara,
nu stiu unde, in ce sat,
un ovrei mergand cu marfa,
intr-o curte a intrat.
Si cum intra el pe poarta,
cu desaga in spinare,
hop ii sare inainte,
un dulau urat si mare.
Ce sa fac acum? Se-ntreaba
bietul Itic suparat.
daca strig sa vina omul,
pan sa vina, m-a mancat.
Daca dau sa ies pe poarta,
as pleca eu bucuros,
dar, dulaul e in stare
sa m-apuce pe din dos.
Bade Gheorghe,
bade Gheorghe,
iesi afara ca ma musca!
Ce pacat ca n-am o pusca.
Badea Gheorghe iese-n poarta,
da c-o piatra dupa caine,
apoi striga catre Itic:
Tine-ti inima, jupane!
Nu stii proverbul:
"Cainele care latra nu musca"?
Stiu proverbul, zice Itic,
ca e scris si la ovrei,
dar e vorba, daca-l stie si Grivei.
Cucoana cu cateaua
Un mosneag mergea odata,
cu trenul spre Buhaesti.
El era de loc, imi pare,
dintr-n sat numit Lanesti.
O cucoana-nfumurata
si cu buze date-n ros,
de la Iasi venea si dansa
si mergea catre Barbosi.
Intamplarea-i asezase
in vagon chiar fata-n fata
si calatoreau cu altii,
noaptea pana-n dimineata.
O catea avea cucoana
si mereu o mangaia
iar mosneagul nostru
bietul, o lulea si el avea.
Catelusa facea tumbe
de gandeai ca e un drac,
iar mosneagul lulelusa
o scobea cu un suvac.
Hait, acum mosneagul nostru
isi aprinse el luleaua,
si mereu trimite fumul
spre cucoana cu cateaua.
Fumul greu o ameteste,
si cum sta tot imbufnata,
ii veni, asa o pofta,
pe mosneag sa-l umfle-ndata.
Mosule, inceteaza cu duhnitul!
ca de nu-ti arunc luleaua.
Coconita, mi se pare
ca aci-i a III-a clasa,
ia-ti cateaua si te cara
dincolo, in lume-aleasa!
Lasa-ma, pe minen-n pace,
iaca mi-am pierdut suvacu!
Ca de nu, si eu cateaua
ti-o trimit, pesches, la dracu!
Nu trecu mult dupa sfada
si mosneagul adormi,
iar cucoana luand luleaua
pe fereastra o zvarli.
Apoi, foarte multumita
ca scapase de lulea,
binisor inchise ochii
s-adormi apoi si ea.
Dar, mosneagul se trezeste
si vazand el, cu mirare,
ca luleaua ii lipseste,
se apleaca, pe catea o ia de gat,
o arunca pe fereastra
si se face adormit.
In curand cucoana-i treaza,
la catea se si gandeste
si o striga, si-o tot cheama,
ca-i e draga, ce gandesti.
Garofito, hai la mama!
Garofito, unde esti?
Si vazand ca n-o gaseste,
se framanta, striga, tipa
si de banca se izbeste.
Mosule, unde mi-e cateaua?
spune-mi, ca innebunesc!
S-a dus, s-aduca luleaua,
n-am cu ce sa duhanesc!
Atunci, ea, ca o leoaica,
incruntata-nfuriata,
la mosneag se si repede
ca sa-l ia de beregata.
Sar toti calatorii
sa-i despata negresit,
cand in statia urmatoare,
trenul la Barbosi a fost oprit
si cucoana cu cateaua
de bataie s-a lasat,
si cu geamantanu-n brate
din vagon a si plecat.
Nicusor,
Ce de lume, ce de lume,
adunata la dulap!
Mai ales copii pe laviti
stau gramezi, de-abia incap.
Nicusor, parale n-are,
dar sub pat s-a furisat,
si in san si-n buzunare
oua rosii a furat.
Pentr-un ou se da o data,
iata-l si pe Nicusor,
da mereu la oua rosii
si-n dulap se da de zor.
Dar vai, ce s-a-ntamplat?
lavita s-a rupt.
Nicu vine peste cap,
sa se sature nebunul de
dulap si de furat!
Tiganusul
Un tiganus ingamfat,
ce la Stambul s-a plimbat,
cand se-napoie in tara,
uita limba, ce ocara.
Ori si cine-l intreba,
El numai ioc raspundea.
Ingana vorbe turcesti
sa nu poti sa le ghicesti.
Bietul tata suparat,
Atunci, pe Aga l-a rugat:
sa-l cheme pe la Agie,
pe danciul plin de mandrie.
La politie adus,
intrebarea i s-a pus:
Nu stii cioara romaneste?
Ioc! danciucul ii vorbeste.
Incepe sa-l garbaceasca
Aoleu, sa mai slabeasca!
zise danciul tanguios,
Dar tatal lui bucuros,
Da-i hagulico, da-i!
c-are multe nabadai!
Da-i c-a rupt-o romaneste
si nu mai stie turceste.
|