Si tac, tacerea-mi doare, insa si-a ta pe mine,
Ne-au mai ramas priviri ce se ating febrile,
Ce multe-ar fi de spus si nu ma pot abtine,
Eternele-ntrebari, raspunsuri puerile
Si-s rece de caldura-ti ce ti-o incui temeinic,
Fara chip de-ndoiala, printre adanci suspine,
Se contureaza riduri pe chipul tau edenic,
Ce radiaza parca, eterne caudine.
Frumoasa si-n durere, frumoasa-n amintire,
Frumoasa-n gand si-n vise ce se topesc strivite,
De lacrima-ti ce cade legata de-o ursire,
Pe care o accepta conceptiile-ti zidite.
Iar eu sunt inca mut, chiar de-ti vorbesc cu chipul,
Suprim urlete goale, reprosuri si durere,
Ce vor fi vindecate, sau nu, stie doar timpul
Inchise vor fi insa, in vesnica-mi tacere. |