Canta-ma dupa-amiaza de vineri.
Apasa-ma in forte si piano cu clapele trecerii tale.
Ascunde-ma de lume in Sonata Lunii si
ingroapa-ma de vrei in sunete lungi.
Scrie¬ma in note pe portativul lied-ului noptii tale.
Asterne-ma in rezonante de echinotiu la picioarele Sambetei
Iubeste-ma dupa-amiaza de vineri
asa cum iubesti Coloana Infinitului
Inveleste-ma in octavele soarelui tau cu gura intredeschisa.
Ascunde-ti ultimele tale raze pe dupa trupul meu
si chicoteste-ma jucandu-te cu umbrele mele.
Aseaza-ma sa odihnesc pe scaunele mesei tacerii tale
si tace-ma cateva clipe.
Impleteste-ma apoi printre intervalele minutelor tale.
Intinde-ma intre firele arcusului apusului tau violin.
Inchide-ma in femininul corpului tau de vioara
si compune-ma in simfonia roscata a apusului tau.
Dupa-amiaza de Vineri,
Repeta-ma in sexte marite cu fiecare a saptea masura a eternitatii.
|