Acoperita de roua,
tara a frunzelor fragede,
Cate milenii inca
Nu vei obosi sa te nasti?
Leagan de nenorocire
Atat de frumos incat nimeni
Nu are timp sa renunte
La verdele tau cimitir,
tarana bogata in sare
Depusa din lacrimi pe care
Albii de rauri le duc
Si le umplu cu pesti;
Si plansul iti e roditor,
Mama fara odihna
Si negandita, crescand
Mieii in oi spre jertfire,
Din morti extragand ierburi vii
Si din suferinta iubire.
Pace si liniste tie,
Daruitoare nebuna,
Sub cerul de sange uitat
Si vanat de frig, noapte buna.
|