Aman mereu sa trec precum in moarte-n cuvinte,
Dar ca in moarte am certitudinea ca voi intra,
Dusa cu sila, plangand dupa ceea ce las,
Incercand sa ma-ntorc de la fiece vama-a vazduhului.
O, de-as avea riscanta credinta a dacilor
Nerabdatori sa patrunda in bucurie prin
moarte,
atunci
Straluminata, cu fruntea aproape statuie,
M-as pierde zambind pentru fericirea cuvintelor.
O, de-as avea riscanta credinta a dacilor,
Orice secunda sa simt ca-mi inapoiaza milenii,
O, de-as avea absurda credinta a dacilor,
Cei inselati atat de crunt dupa moarte..
|