Dormind inainteaza cantand din fluier stins
Invinsul crai al adormirii noastre,
In urma lui cresc codri mari de plans
Si hohotesc nemuritor dezastre.
In urma lui se ara singur de cutremur
Pamantul nostru pustiit de somn
Si singur, sub al zilei rosu tremur,
Se seamana cu oase vechi de domn.
Ar fi destul indemnul din fluier sa-si suspine
Si-ar incolti pamantul scarbit razboinici
grei,
Dar el e incoifat c-un roi somnos de-albine
Si-armate are-n turme picotitorii miei;
Dar struguri dulci se-mbata si atipesc in vie,
Dar norii-adorm pe ceruri si undele pe lac,
Dar granele se culca si se sfarsesc in glie,
Sub greutatea florilor de mac;
Dar dorm in albii rauri si frunzele-n paduri,
O tara-ntreaga transhumata-n vis,
Pe cand maritu-i rege cu ochi deschisi si suri,
Dormind inainteaza cantand din fluier stins.
|