Balada vamilor

Acolo te-asteapta
Zeul batran
Din orbita lui dreapta
Norii se scurg,
Din orbita lui stanga
Se face amurg,
E chircit si e span,
Are gura natanga,
Cloceste oua de serpi la subtiori,
Pe umeri ii cresc pene de ciori,
La coate aripi de peste,
El croncane rar, ragusit
Glasul lui te-nsoteste
Pana la vama de rasarit.
De unde
Trebuie sa te conduca un copil
Care se-ascunde.
E zeu, dar nu vrea sa recunoasca,
Se face cand ciocarlie,
Cand broasca,
Ii atarna barbi de papadie,
Aripi fluturesti,
Coarne de crengi,
Cocoase de melci.
Poti sa-l ghicesti
Doar
Dupa sirul amar
De cocori
Care-l urmeaza,
Dupa firava raza
Incarceiata deasupra lui
De trei ori,

Dupa tremurul frunzei de dud,
Mai pripit.
Lasa-te haituit mi-ai soptit
Pana la vama de sud.
Dar nu te trezi mi-ai strigat
Acolo te-asteapta stapana
Intregului regat.
Iti va trece peste ochi mana,
Sa nu-ti fie frica,
Sa crezi
Ea este zana
Cu glas ascutit de paun,
Cu miros de capsuna,
Cu fustele din foi de matraguna,
Cu buzele verzi,
Cu parul de apa aiuritoare
Spre mare;
Pasarile ii trec prin corp,
Pestii prin plete
Nu te trezi!
Soparlele-si leapada pieile bete,
Soarele sta in palma ei orb
Si nu face zi
Numai luna de fiere
Picura de sus
Peste noi
Daca ai putere
Sa visezi ca adormi mi-ai mai spus
Poti sa te intorci inapoi
Prin vama de-apus.