Cand ma voi trezi va fi zapada
Asezata frumos
Pe carti si pe covor,
In jurul capului
Ca o diadema pe perna,
Cearceaf peste piele, usor.
Va ninge-n odaie tacut,
Cu fulgi enormi
Ca sufletele de papadie,
Cazand atat de incet
Incat intre tavan si podea
Au nevoie de o vesnicie.
Voi zari apoi pasari batrane
Aciuite pe rafturile bibliotecii,
Cu penele crescute diform
Ca sa se depuna atata zapada
Cat a trebuit sa dorm?
Nu cumva
Intre timp am murit?
Si ma voi ridica
Sa fug
Inspaimantata,
Dar pasarile vor scoate
Un fel de ras carait
Aratand cu aripa
Cum talpile mele
Nu lasa urme-n zapada.
|