Cand voi fi-mbatranit destul
Sa nu imi mai doresc sa mor
O sa ma sui intr-un patul
Cu miros bun, adormitor
De grau incins sub bolti de stuh,
De floarea-soarelui uscata,
De praf batran si de vazduh
Pe care-l stiu de altadata;
O sa ma-ntind printre gramezi
Fara dorinte, fara gand
Si nici macar n-o sa visez
Perechi de vorbe-alunecand;
In dulcele cosciug de boabe
Voi sta zambind cu ochii-nchisi,
O sa imi joace pe pleoape
O raza din acoperis;
Uimita fara de pricina
Din cand in cand o sa adorm,
Ma va trezi cate-o albina
Cu bazaitul ei enorm,
Curand miresmele vecine
Ma vor topi in sinea lor,
Voi fi batrana, va fi bine
Si nu-mi voi mai dori sa mor.
|