Cantecul asta il scriu pe frunze cu-o duda,
In urma mea vin furnici in cohorte si-l sorb,
Nici o ureche nu va putea sa-l auda
Si tot vazduhul va fi pentru raza mea orb.
Furnicile insa il vor purta in pamant
Si ploile nu vor putea patrunde sa-l stearga,
Semintele il vor intelege cazand
Si-l va simti numai fragedul vierme din fraga.
Iarba-l va scoate anul viitor la lumina
Si o sa-l creasca si-o sa-l usuce soarele,
Iar dac-o sa aiba noroc or sa vina
Si or sa-l pasca somnoroase si indiferente mioarele.
Va curge in lapte apoi intelept, instelat,
Si nimeni n-o sa-si mai aduca aminte
C-a fost zamislit din pacat,
C-a fost gandit in cuvinte.
|