Cu dintii stransi intre vecii,
Orice cuvant e o incredere
Pe linia franta
Intre cer si mine
Vorbindu-ti, trebuie sa fii.
Acolo-n munti, unde si brazii
Se prostern, jnepeni, pe pamant,
Si norii se preling pe piatra,
Bate-n vartejuri un cuvant.
Cu siguranta ca al tau e
Tiranul sunet si afund,
Vacarmul sangelui mi-l pierde,
Dar brazii, norii il aud.
Iubitul meu pe care nimeni
Nu l-a vazut decat in somn,
Tata cuvintelor din mine
Si peste nerostire domn,
Nesigur fiu
Nascut din ruga
Pe care ti-o inalt,
Am obosit de-atata cant,
De-atatea ganduri fara sir,
De-atatea vorbe ingeresti.
Esti fara mila,
Nu te vad, n-aud
Cat timp vorbesc cu tine,
Esti.
|