Spectre de brazi mai vantura stindarde
De ceata, proorocind sfarsituri noi,
Dar cine are forta in casandre
De cetini, chiar, sa creada, dintre noi?
Pe-acelasi loc, dar maturand cu parul
Mult calatoare zari de capatai,
Topindu-si in rasina adevarul,
Cel necrezut in scrasnet, mai intai,
Nu pot sa plece, nici macar naluci.
In jurul lor si cerul si apa emigreaza
Vantul intreaba-ntruna „Nu te duci?“
Cetina plange-n hohot „Sunt acasa“.
|