Ma uit in trecut si nu inteleg
Urmele pasilor mei.
Privesc inghetata zapada
Prin care picioarele mele desculte,
Imi amintesc, s-au ranit,
Dar urmele lor inchipuie semne
In alfabetul unei limbi disparute.
Ieri ce voiam sa spun
Si maine cum voi mai citi
Durerea mersului de-acum,
Cand clipele obeze
Par ani si anii epoci
Nehotarate si fara sfarsit?
Nici un raspuns nu se naste
Decat cand nimeni nu mai are
Nevoie de el
Si intrebarea care-l astepta
A murit.
|