De ce nu ne-am intoarce in livezi,
In linistea-ntrerupta doar de poame,
Unde pe mii de ani nainte vezi
Rostogolindu-se aceleasi toamne;
Si orice grindini ar aduce norii
Din tulburate ceruri megiese,
Ca-n cele mai de mult istorii
Ciresii murmura cirese;
Legile basmelor se schimba
Adesea printre paradise,
In doar de ei stiuta limba
Caisii spun mereu caise;
Si, ca si cum nimic in lume
Nu-i poate face sa dispere,
De mii de ani, mereu, anume,
Merii rostesc aceleasi mere
O, ceas al lumii-n care roade bat
Secunde samburi, ore dulci cu miez,
Ani deveniti alcool, un secol beat
De dangatul de fructe din livezi
|