Am inceput cu putin, nici macar vina,
Un gest nefacut, un zambet muscat,
Si ce hecatombe de dragi cadavre acum
De buna voie, de buna voie, de buna voie,
Interzis, pedepsit, suprimat.
De mult a disparut orice solidaritate cu mine
A copacilor
Si semnul izvorului care ma prevenea
Cand era otravit.
Sa mai astept, cand pasarile-nvata
sa zboare
De teama sa nu-mi fie-n preajma,
Sa nu le ucid?
Cand serpii se ascund in pamant,
Viermii in mere,
Si iarba-mprejur nu mai indrazneste
S-adaposteasca frunzele-apuse?
Cand, ingrozit, universul contempla in mine
O cumintenie pe care nu mi-o daduse?
|